www.ionanton/comunitate.htm |
|---|
1. Activitățile religioase, și social culturale din cadrul parohiei Sfânta Treime,2. Păstrarea credinței ortodoxe a românilor stabiliți de mai mult timp în California,3. Activitatea duhovnicească,4. Cum arată imaginea României în sufletu și în mintea românilor din America,5. Preocupările Bisericii Ortodoxe Române din Los Angeles, pentru enoriașii săi,6. Sprijinul acordat bisericii de către credincioșii româno-americani din California,7. Îndeplinirea misiunii pastorale,8. Păstrarea nedistorsionată a imaginii României,9. Metoda internetului pentru comunicarea cu credincioșii care nu pot veni la unele slujbe,10. Gradul de religiozitate,11. Nevoia de ajutor de la Dumnezeu,12. Dacă la slujbele creștin-ortodoxe participă oameni de la alte religii,13. Dacă s-au reușit convertiri la ortodoxism,14. Un mesaj adresat credincioșilor români din diasporaIon Anton - Despre Comunitatea Româno-Americană din care face parte1. Activitățile religioase, și social culturale din cadrul parohiei Sfânta TreimeNotă: Pentru mărirea imaginilor, apăsați pe fiecare fotografie separat.
Poate mai mult decât în alte ţări şi pe alte continente, Biserica Ortodoxă din Statele Unite a avut o misiune mai grea din cauza eterogenităţii culturilor, religiilor şi tradiţiilor, diversitatea fiind un aspect tipic continentului american...Mai jos redăm o descriere mai detaliată a comunității parohiei Sfânta Treime din Los Angeles, California, unde întreaga mea familie s-a integrat, încă de la începuturile imigrației noastre în America.Introducere - Pentru români, oriunde ar fi ei în afara graniţelor, biserica a reprezentat intotdeauna acea fundaţie pe care cei plecaţi de acasă şi-au construit existenţa.
|
|---|
 |
|||
 |
|||
 |
|||
Până în decembrie 1989, dar şi dupa aceea (cu o oarecare schimbare în atitudine a generaţiei mai tinere şi a celor mai nou veniţi, datorită deschiderii şi a apropierii față de cei de „acasă”), oriunde există o biserică românească, pe continent american avem o Micuţă Românie”.
Înainte de 1989, relaţiile cu fraţii din România erau foarte firave. Nu se prea călătorea către „acasă”, însă, acel „acasă” româno-americanii îl purtau în suflet. Sigur că, după 1990, situaţia s-a schimbat. Unii români s-au repatriat, alţii şi-au adus în America mai multe rudenii, ca să se simtă într-adevăr „acasă”, alţii călătoresc de mai multe ori pe an acasă, unde îşi petrec vacanţele, sărbătorile, etc. Mulţi merg acasă, în România, pentru a le arăta copiilor şi nepoţilor lor plaiurile moşilor şi strămoşilor noştri. Unii se întorc acasă, să înfiripeze o afacere, alţii merg să ajute România prin cunoştinţele dobândite, ca dascăli sau studenţi, fie prin experienţa şi prin succesul lor în lumea afacerilor.
 |
|||
 |
|||
 |
|||
Ca părinte spiritual, preotul nostru a întâlnit variate situații, încât lista ar putea continua la nesfârșit. Rolul Sfintei Biserici a fost și rămas ACELAŞI, înainte și după 1990. În general, românii din America sunt foarte ataşaţi de biserică, făcând sacrificii materiale deosebite pentru menţinerea ei. Biserica este nucleul comunității. Românul, când a venit pe tărâmul nou, „s-a adus pe sine însuşi cu el”, cum frumos grăia un funcţionar al imigrării, adică şi-a adus credinţa, limba şi tradiţiile curate. In biserică şi prin biserică, deşi departe de casă, se simte „acasă”. Nu lipseşte de la sfintele slujbe duminicale, iar la Sfintele Praznice ale Naşterii şi ale Invierii Domnului, işi ostoieşte dorul de casă prin participarea la viaţa sacramentală. Abia aşteaptă să vină Postul Mare al Sfintelor Paşti şi mai ales Săptămâna Patimilor, să participe la Slujbele Deniilor si la serviciile divine de dimineaţa, ca apoi, cu ai săi, să se întâlnească în Noaptea Invierii şi să propovăduiască, în toată America şi Canada, că „Hristos a Înviat!”. Să nu mai vorbim de Prăznuirea Crăciunului. Ca şi acasă, românul-american se pregăteşte din timp de prăznuire. Preparatele culinare româneşti nu lipsesc din meniul său. Nu taie el porcul, aşa ca acasă, însă cârnaţii tradiţionali, caltaboşul, sarmalele si răciturile (piftia) nu lipsesc de pe masa românului. Cu săptămâni înaintea Crăciunului, se organizează cete de colindători, care merg cu colindatul pe la ai lor şi pe la prietenii americani să cânte frumoasele noastre colinde. Adesea şi americanii se adaugă acestor cete, iar, în Ziua Crăciunului, după Serviciul Divin, întreaga comunitate se adună în jurul bradului, în sala parohială, unde se cântă colinde româneşti şi americane. Tineretul interpretează piese de Crăciun (Irozii, Capra, Pluguşorul etc), iar Moş Crăciun îşi face apariţia (fără sanie, căci pe aici, prin Sudul Californiei, nu prea ninge), spre bucuria copiilor şi nu numai. Românul-American se pregăteşte şi trăieşte ca acasă atmosfera şi bucuria sărbătorilor legate de Praznicul Naşterii Domnului începând imediat după Ziua Recunoştinţei (adică de pe la sfârşitul lunii noiembrie) şi până după Sfântul Ioan.
 |
 |
 |
 |
 |
|||
Cu toată oboseala, după Revelion, creştinul este nelipsit de la Slujba Sfântului Vasile. Ţine cu dinadinsul să înceapă Anul Nou cu dreptul, să participe la Liturghia din Anul Nou, să fie pătruns duhovniceşte de Molitfele (rugăciunile) Sfântului Vasile. Odată cu venirea Bobotezei, prăznuire la care credinciosul vine cu sticluţe de acasă să ia Aghiazma cea Mare de la Epifanie, urmată de sărbătoarea Sfântului Ioan, se începe un nou capitol din viaţa de familie a românului-american. Din nou îşi curăţeşte casa, fiind în aşteptarea părintelui (preotului) cu Crucea pentru sfinţirea caselor de Bobotează.
Printre Praznicele Împărăteşti și evenimentele importante din viaţa personală şi de familie a creştinului româno-american, se înscrie şi Hramul, când se sărbătoreste patronul bisericii. În cazul nostru, al celor din Los Angeles, ce prăznuire mai mare poate să fie decât hramul bisericii, adică Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh! Credincioşii vin la prăznuire, atât cei de aproape, cât şi cei de departe, asemenea pelerinajelor de hram, de pe la sfintele mânăstiri de acasă, din România. Numai că pe aici, nu prea se merge pe jos, ci se vine în confortul maşinii personale. Se participă la Sfânta Slujbă şi se continuă cu o frăţească agapă, adesea însoţită de muzică şi de dans. Aşa petrece tot românul la hram, ca să se simtă „ca la mama acasă”. Aş dori să accentuez faptul că, într-adevăr preotul este motorul comunităţii, însă la ce bun să ai motorul, dacă nu-l ancorezi la maşină, şi vice-versa, ca dimpreună să aibă un scop. Aşadar, păstrarea credinței intacte la un nivel ridicat se obține printr-o frăţească colaborare simbiotică şi prin armonie în acţiuni, între slujitor şi comunitatea credincioşilor, în numele „Sfintei Treimi”. Biserica, pentru noi toți, este o extensiune a familiei, este „marea noastră familie”, de aici din California.
3. Activitatea duhovnicească.
Ascultarea păsurilor și dorurilor, cât și sfătuirea creștinilor ortodocși români, din California
Necesitaţile spirituale ale creştinilor ortodocşi, de aici sau de „acasă”, de fapt oriunde ne-am afla noi românii în lume, sunt aceleaşi, deşi circumstanţele sociale şi politice în care ne ducem fiecare existenţa pot fi diferite. Ţelul vieţii şi al trăirii noastre aici pe pământ este „să lucrăm cât este ziua de mare” pentru dobândirea mântuirii și a vieţii veşnice. Este foarte greu să dobândeşti mântuirea trăind de unul singur (cu excepţia schivnicilor şi a monahilor). Evanghelistul Matei ne spune că „... la Judecata de Apoi, când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Se vor aduna înaintea Lui toate neamurile…” (Matei XXV 31, 32). Aici, prin cuvintele „toate neamurile”, evanghelistul se referă, fără echivoc şi la neamul nostru, neamul românesc, indiferent pe ce meleaguri ne-am afla, în România, în America, în Europa Centrală sau Occidentala, în Australia etc.
Aşadar, atât slujitori, cât şi mireni ai bisericii, avem aceleaşi obiective în viaţă şi, anume, să ne trudim cu toată fiinţa noastră pentru a dobândi viaţa de apoi. Avem cu toţii aceleaşi păsuri şi doruri sau dorințe să fim mai buni, să devenim mai înţelepţi, să ne întemeiem familii creştine, să ne educăm copiii şi nepoţii în frica lui Dumnezeu, să vieţuim cât mai mult timp din viaţa noastră pământeasca „în Casa Tatalui Meu”, adică în biserică, aşa cum ne învaţă Mântuitorul, să ii canalizăm pe urmaşii noştri să devină oameni de omenie, credincioşi buni şi corecţi în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu; să îi respecte pe vârstnici, să perpetueze tradiţiile religioase şi obiceiurile moşilor şi strămoşilor noştri; să nu işi uite rădăcinile, țara de obârşie; mai presus de toate, să trăim cu toţii, noi şi urmaşii noştri, în credinţa Bisericii drept-măritoare. Consider că, „de vom căuta, mai întâi, împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, toate celelalte ni se vor adăuga nouă” (Matei VI, 33).
4. Cum arată imaginea României în sufletul și în mintea românilor din America
Pot spune că, în ultimii 15-20 de ani, prin intermediul canalelor de televiziune din România, ce transmit de toate și pentru toţi, românii din străinătate au o imagine bine conturată a ceea ce se întâmplă acasă, în România. Adesea vedem şi lucruri care nu ne plac şi care nici nu cred că ne reprezintă: prea multă politică ieftină, lipsă de voinţă politică pentru extirparea corupţiei, prea mulţi politicieni cu interese clientelare, prea multă bârfă şi lipsa de respect pentru instituţiile statului, manelism etc… Acestea însă nu reprezintă adevărata Românie, ci sunt numai manifestări în cadrul unui sistem de tranzit către o societate cu adevărat democratică, cum o ştim noi, aici, în vest. Sperăm să vedem, în scurt timp, o Românie în care normalitatea să se gasească la ea acasă.
5. Preocupările bisericii ortodoxe românești, din Los Angeles, pentru enoriașii ei
De mai bine de 30 de ani, tipărim o revistă color, „Viaţa Creştină” (www.publicatii.com), într-un tiraj de aproximativ 1000 de exemplare, cu apariţie, iniţial, lunară, apoi bilunară, iar, în ultimii ani, apariţie trimestrială, atât în format tipărit, cât şi în virtual.
Revista înfățișează în paginile ei viața spirituală, pastorală, culturală, administrativă și misionară a bisericii „Sfânta Treime”. Ea cuprinde, printre altele, predici, meditații, anunțuri comunitare, rapoarte de activitate parohială, programul slujbelor și date despre educația religioasă în parohie, servicii religioase obișnuite sau ocazionale, diverse. Prin intermediul ei, ţinem legătura cu enoriaşii şi cu toţi binefăcătorii parohiei, anunțând astfel toate evenimentele comunitare, religioase şi social-culturale, astfel încât, chiar şi cei care, din binecuvântate pricini, nu participă cu regularitate la sfintele slujbe, să se simtă parte din „marea noastră familie”, să aibă la dispoziţie în orice clipă toate datele noastre de contact, pentru a putea apela cu uşurinţă la serviciile bisericii.
Școala duminicală
 |
|||
Școala duminicală și Educația religioasă în parohie
In biserică au loc activităţile ecclesiastice şi se săvârşesc toate serviciile sacerdotale şi, tot sub egida ei se organizează diverse evenimente naţionale, prin evocarea personalităţilor culturii româneşti, prin variate programe culturale si activităţi sociale, adesea cu participarea artiştilor locali sau a unor artişti veniţi fie din România, fie din alte state.
Spre exemplificare, fără a avea pretenția că i-am amintit pe toți oaspetii nostri, în perioada anilor 1980-2010, biserica noastră a fost vizitată de mari personalităţi ale culturii, cinematografiei şi politicii româneşti, ca de pildă: Majestatea Sa Regele Mihai al României; Eminenţa Sa dr Emil Constantinescu, preşedintele României; Senatorul Ion (Iancu) Raţiu; Excelenţa Sa Mircea Geoana, la acea vreme (1997) ambasadorul României la Washington; scriitorul Mihai Botez, mai târziu consului general al României la Los Angeles; renumiţii dirijori Sergiu Celibidache, şi Marin Constantin (dirijorul Madrigalului); regizorii de filme John Florea, Alex Rotaru, Vladimir Popescu-Doreanu, Dumitru Caranfil; dramaturgul Jean Ionesco; Petru Popescu (scriitor și regizor); documentarişti TV, de renume: Mario Machado (California), Aristide Buhoiu (New York şi California), Mihaela Crăciun (TVR-Internaţional, România); poetul Grigore Vieru; actorii Adrian Zmed (USA) şi, din România, Dem Radulescu, Mircea Crișan, Nae Lăzărescu, Vasile Moraru, Florin Piersic, Gabriel Oseciuc, Sorin Stratilat (actor și regizor), Horatiu Mălăiele, Stela şi Alexandru Arşinel, George Mihăiţă, Ion Dichiseanu şi mulţi alţii.
Tot în această perioadă, a anilor 1980-2010, pe scena sălii parohiale a bisericii noastre au performat corale, cum ar fi Madrigalul, Axios, Ars Carminis; au cântat: Gică Petrescu, Dan Spătaru, Corina Chiriac, Maria Dragomiroiu, Gheorghe Turda, Ionela Prodan, Ion Lăceanu, Constantin şi Olimpia Drăghici, Ștefan Hrușcă, Nicolae Furdui Iancu, Gigi Marga, Nicolae Răceanu, Irina Someşan, Fărâmiţă Lambru, Irina Loghin, Margareta Pâslaru, Romica Puceanu, Dumitru Farcaș, Nicoleta Voica, Sofia Vicoveanca, Veta Biriș, Maria Ciobanu, tenorul Vasile Sava, soprana Leontina Văduva, soprana Valeria Sersea, soprana Georgeta Psaros, baritonul Gabriel Vamvulescu, flautistul Ciprian Ignat, George Rotaru, Octavian Cadia, Ionică Ardeleanu; dintre orchestre, amintim: orchestra Nicolae Bot Gros (Chisinău), orchestra Radu Goldis (Los Angeles), orchestra Dumitru Grigoruț (Chicago).
Tradiții culturale - Dansul
 |
 |
 |
 |
Păstrarea tradițiilor moștenite din moși-strămoși - Dansul și cântecul popular românesc
Pe scena bisericii noastre au mai performat grupuri folclorice din Canada (1989), din Chicago şi din Bucureşti (1994), precum şi “Timișul” (Romania), “Izvoraşul” (Minnesota, 2001), “Mugurel” şi “Crăiţele” (Los Angeles), precum şi grupurile folclorice ale bisericilor sârbeşti şi greceşti din Sudul Californiei.
In domeniul educaţie religioase, preoţimea coslujitoare ţine predici şi cateheze, în mod permanent, nu numai în cadrul slujbelor duminicale, ci şi la slujbe ocazionale: botezuri, cununii, înmormântări; organizează cursuri de religie pentru tineretul parohiei (sporadic) şi încurajează participarea tinerilor în activităţile locale pan-ortodoxe. Am experimentat chiar şi funcţionarea, timp de aproape 10 ani, a unei capele, unde slujbele se săvârşeau totalmente în limba engleză, pentru tinerii care nu vorbesc decât limba engleză; s-a susţinut o oră pe săptămână, de educaţie religioasă prin intermediul radioului, ce putea fi ascultat în tot sudul Californiei, iar în ultimele 2 decenii, biserica noastră este prezentă în viaţa credincioşilor ei și, nu numai, prin portalul www.biserica.org şi prin forumul său. |
|---|
6. Sprijinul acordat bisericii de către credincioșii româno-americani din California
Ca şi intr-o familie, unii membri ai comunităţii sunt mai săritori decât alţii, unii sunt mai implicaţi în viaţa social-culturală, alţii în viaţa duhovnicească şi sacramentală, alţii în administraţie etc, însă, în final, avem același ideal şi ne folosim de talanţii pe care ni i-a dat Dumnezeu, întru slujirea Lui şi a comunităţii (parohiei) din care facem parte.
 |
|||
|---|---|---|---|
Poza de mai sus:Los Angeles, California - Biserica Sfânta Treime, „Cupa Mondială” și Picnicul «Pod peste Atlantic» (1994)Sâmbătă 25 iunie (1994), 200 studenți și cca 20 de instructori/profesori din Romania au participat la picnicul bisericii noastre. Studenți din România, venind de la diferite facultăți, din București și din alte orașe, s-au aflat într-un turneu în California ca să susțină sportivii români, participați la Cupa Mondială în Los Angeles, în perioada 16-28 iunie.A doua zi, duminică 26 iunie 1994, toți studenți și instructorii/profesorii lor, împreună cu credincioșii bisericii, au participat la Sf. Liturghie, săvârșită de părintele paroh Constantin Alecse, în sala mare parohială, scena deservind și de Sfânt Altar. Sistemul de sunet a fost asigurat de «Eugen Vasiliu Studios», datorită numărului mare de participanți.Deşi poate, privită din afară, comunitatea românească din Sudul Californiei ar părea că nu este unită, solidară, realitatea este diametral opusă. Comunitatea românescă de aici, în totalitatea ei, este diversificată și dinamică.
|
