---

Localitatea Hermeziu

Notă: Pentru mărirea imaginilor, dați un double-click pe fiecare fotografie în parte

1. Istoricul satului, si denumirea sa de-a lungul secolelor

 

Satul Hermeziu este aşezat pe malul Prutului la o distanţă de 5 km de şoseaua Iaşi – Ştefăneşti şi la 36 km de oraşul Iaşi. La începutul secolului al XVIII-lea satul purta numele de Trifeştii vechi, însă în urma căsătoriei proprietarului Dinu Negruzzi cu Sofia Hermeziu, o proprietară din Basarabia satul a primit denumirea de Hermeziu în cinstea acesteia. Redăm mai jos mai multe detalii despre istoricul acest sat mirific, numit Hermeziu...

Lunca Prutului	Vedere de pe mal de Prut	Decor însoțitor spre Prut

Curgere calmă a Prutului prin luncă	Mal de Prut cu plopiș	Cale de acces prin sat

Apele Prutului, admirate din Hermeziu. Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăște în apropiere de muntele Hoverla din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița României cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina.

Scurt istoric al regiunii, al orasului Iasi și al comunei Trifești

 

Iașul pe harta țării		Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană costruită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iași. Orașul a fost incendiat de tătari în 1513, de otomani în 1538 și de ruși în 1686. În 1734, a fost afectat de o epidemie.

Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a luat sfârșit în 1792. În 1822, turcii au luat cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai Eteriei, conduși de Alexandru Ipsilanti.
Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât și București au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala țării a fost stabilită la București. Pentru a compensa pierderile provocate orașului în 1861, prin schimbarea sediului guvernului, s-a votat plata a 148.150 lei orașului, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
În timpul primului război mondial, pentru doi ani, Iași a fost capitala României neocupate, după ce București a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. În noiembrie 1918, capitală a redevenit orașul București.
Al doilea război mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieșeană. În timpul regimului Antonescu, Pogromul de la Iași din 27-29 iunie 1941 a fost printre cele mai grave evenimente de acest fel din lume, prea puțin cunoscut ieșenilor înșiși atât înainte, cât și după Revoluția română din 1989. În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între forțele româno-germane și Armata roșie, zile în care o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. Faimoasa divizie de elită Panzergrenadier „Großdeutschland” a obținut o victorie importantă asupra sovieticilor la Bătălia de la Târgu Frumos, în apropiere de Iași. În iulie, Iașul era ocupat de forțele staliniste.
În perioada postbelică orașul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere și întreprinderi industriale. După căderea comunismului, orașul a rămas cel mai important centru cultural din afara arcului carpatic, dupǎ București.

Roadele grădinii de legume	Ei ne sunt viitorul	Bucuria pâinii de toate zilele

Atenție: Aceste imagini vă pot afecta grav amnezia, aducându-vă în prezent amintirile duioase ale locurilor natale, și ale tradițiilor sfinte ale neamului românesc, vrednice de perpetuitate. Recomandam vizionarea lor în prezența copiilor, nepoților și strănepoților.

Iașul ar putea obține titlul de "oraș inițiator al Revoluției din decembrie 1989”, prin ordonanță guvernamentală, în 14 decembrie '89 mai mulți ieșeni fiind arestați de securitate pentru că organizaseră o manifestație împotriva regimului comunist. Semnalul revoltei trebuia să fie dat de clopotele Mitropoliei. Planul revoluționarilor a fost însă aflat de Securitate. La momentul fixat, Piața Unirii era strict supravegheată de milițieni și securiști în civil, care au împiedicat orice manifestație, iar membrii Frontului Popular au fost arestați. Ei au fost eliberați câteva zile mai târziu, în 22 decembrie 1989 (Mai multe detalii, la sursa www.wikipedia.org)

 

Bucuria iernii	Extazul alunecării pe zăpadă	Cu colindatul de Crăciun

 

Comuna Trifești, Iași

Trifești (în trecut, Hermeziu) este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Hermeziu, Trifești (reședința), Vladomira și Zaboloteni.
Comuna se află la marginea de nord-est a comunei, la granița cu raionul Fălești din Republica Moldova, pe malul drept al Prutului, în câmpia Moldovei. Este străbătută de șoseaua națională DN24C, care leagă Iașiul de Ștefănești și de Lipcani.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Hermeziu, făcea parte din plasa Turia a județului Iași și era formată din satele Hermeziu, Damachi, Zabolotenii Sturzoaiei, Vladomira, Unghiu lui Păr, Trifești, Bălteni și Zabolotenii Fotei, având în total 2340 de locuitori. Funcționau în comună cinci mori, cinci biserici și două școli cu 97 de elevi (din care 12 fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 3027 de locuitori în satele Bălteni, Damachi, Hermeziu, Trifești, Vladomira și Zaboloteni.

 

Ea ne potolește setea	La seceriș	Casa memorială C. Negruzzi

În 1950, comuna a fost transferată raionului Iași din regiunea Iași, luând denumirea de Trifești de la noul sat de reședință, în timp ce satul Hermeziu a luat numele de Lunca Prutului. Satul Damachi a luat în 1964 denumirea de Plopii. În 1968, comuna a revenit la județul Iași, reînființat. Tot atunci, satul Plopii a fost desființat și comasat cu satul Trifești, iar comuna a primit satele Rădeni și Roșcani ale comunei desființate Roșcani. Acestea din urmă s-au separat din nou în 2004, comuna căpătând atunci forma ei actual, în timp ce în 1996 satul Lunca Prutului a revenit la vechea denumire de Hermeziu - Sursa: https://ro.wikipedia.org/

2. Biserica "Sf. Împărti Constantin si Elena"

Istoricul Bisericii

Biserica din Hermeziu cu hramul „Sf. Imparaţi Constantin şi Elena” a fost construită în 1839 de către Spătarul Costache Negruzzi. Biserica este construită în stilul clasicismului având formă bazilicală de navă cu absida altarului semicirculară. În partea de vest are un exanortex închis, susţinut de şase coloane cilindrice. Altarul este despărţit de naos printr-o arcadă aflată deasupra catapetesmei. Naosul şi pronaosul formează o singură navă, cu plafonul drept şi cu un cafas în partea de apus a naosului prin care se accede în clopotniţă. Pe plafonul altarului este pictata icoana Domnului Savaot, iar în naos icoana Mântuitorului Hristos si a celor patru Evanghelisti. Pictura este executată în ulei, în stil neobizantin. Din patrimoniul Bisericii fac parte si numeroase carti de cult tipărite după anul 1800. De o importanţă deosebită sunt şi pietrele funerare ale scriitorului şi ctitorului Constantin Negruzzi, Leon Negruzzi, Gh. C. Negruzzi şi Ana Sturza.

 

Partea de nord	Porțile Bisericii la Vest	Fața Bisericii la Vest

După cum atestă o inscripție din 1887 a preotului paroh Petru Filiorianu pe prima pagină a unei evanghelii, înainte de construirea actualei biserici a existat în sat o bisericuță de lemn.
Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" a fost construită în anul 1839 de către spătarul Costache Negruzzi. Deasupra intrării în pronaosul bisericii se află o pisanie scrisă în limba română cu caractere chirilice, care conține două versuri din poemul "Inscripții":

"În acest lacaș de pace, unde Domnul se mărește,
Omul întăi se botează, cănd se naște pre pământ,
Și apoi cu a lui soție vine de se însoțește,
În sfărșit aicea află liniștire în mormânt.
Nașterea, viața, moartea, sufleteasca măntuire,
În acest loc se adună și d'amarul lumii greu
Omul scapă cănd se duce ca se'și iae resplătire
De la dreapta îndurare, a bunului Dumnezeu.
S'au zidit de spatarul C. Negruțți. În anul 1839."

Biserica a fost renovată în anul 1935, în timpul păstoririi preotului-paroh Ioan Sandu, cu cheltuiala enoriașilor. Cu acest prilej s-a amplasat pe zidul bisericii un medalion metalic cu următorul text: "Act comemorativ. S'au săvârșit renovarea acestui svn locaș prin stăruința onoratei familii ctitoriale: Negruzzi-Miclescu-Racovitză-Cerchez și obolul enoriașilor din satul Hermeziu în timpul păstoriei C.S. Preot Ioan Sandu paroh cu concursul dlui D. Sebastian consilier parohial și Cr. Vizitiu cântăreț. 1935".

 

Vest: Intrarea în curtea Bisericii	Parte din împrejmuire-Sud	Intrare în curtea Bisericii

 

În fața bisericii a fost amplasat un monument al eroilor locali din cel de-al doilea război mondial. Pe monument stă scris “PRO PATRIA 1940 – 1945 Eroilor din Hermeziu pioasă recunoștință și veșnică pomenire”. Sunt înscrise apoi 49 de nume, dintre care patru perechi de frați.

Costul construirii monumentului eroilor a fost acoperit de familia ing. Ion Anton, în memoria tatălui, dispărut pe front, și a tuturor eroilor din satul Hermeziu.

Ing. Ion Anton a acoperit și costul integral de împrejmuire a bisericii cu fier forjat drept mulțumire lui Dumnezeu pentru sănătatea familiei, pentru a sa îndelungată înzilire și iertarea păcatelor personale.

Începând din anul 1995, când a fost inaugurată Casa memorială Costache Negruzzi, în perioada hramului bisericii din Hermeziu (sărbătoarea religioasă a Sfinților Împărați Constantin și Elena), se organizează anual manifestarea "Constantin Negruzzi –- In memoriam". Aceste manifestări au debutat cu o slujbă de pomenire oficiată la mormântul scriitorului Costache Negruzzi din curtea bisericii.

Arhitectura și iconografia

Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hermeziu este construită în stil clasic, având formă de navă cu absida altarului semicirculară. În partea de vest are un pridvor (exonartex) închis, susținut de șase coloane cilindrice. Deasupra pridvorului se află o clopotniță în care se accede din cafas. Pronaosul și naosul au un plafon drept, formând o singură navă. Deasupra pronaosului se află cafasul. Naosul este separat de altar printr-un perete cu o arcadă la partea superioară, deasupra catapetesmei.

Catapeteasma și candelabru Bisericii	Alecsandri despre C. Negruzzi	Fața Bisericii Vest

Pereții lăcașului de cult au fost pictați în ulei, în stil neobizantin. Pe plafonul altarului se află icoana Mântuitorului, iar în naos icoana Judecătorului Hristos înconjurat de cei patru evangheliști.
Biserica are în patrimoniul său mai multe cărți de cult tipărite după anul 1800, printre care și câteva evanghelii ferecate în metal și scrise cu litere chirilice.

Morminte în curtea bisericii

Mormântul C.Negruzzi lângă Biserica Sud	Intrarea în Biserică vest	Mormântul lui Leon C.Negruzzi

În curtea bisericii se află mai multe morminte ale membrilor familiei boierești Negruzzi. Lângă zidul sudic al bisericii au fost înmormântați următorii:

• Constantin Negruzzi (1808-1868) - scriitor, ctitorul bisericii
• Leon C. Negruzzi (1840-1890) - fiul ctitorului, scriitor, fost primar și prefect de Iași
• George C. Negruzzi (29 decembrie 1849 - 22 august 1890) - fiul ctitorului
• Anna L. Negruzzi (1849-1929)

Pe piatra funerară aflată deasupra mormântului scriitorului Costache Negruzzi se află un epitaf, ce conține și o strofă din poemul "Inscripții":

"Aice se odihnesce CONSTANTIN NEGRUZZI
născutu in 1808
reposatu in 25 Augustu 1868
Eu nu am fostu ca alții de-aceea’n suferință
Am petrecut ș'in lipsa plăcerilor lumesci,
Dar cugetul îmi spune că n'om ave căință
C'am fostu și eu unealtă la rele omenesci.
SOȚIA și FIII recunoscetori
Septemvrie 1868."

Deasupra mormântul lui Leon C. Negruzzi (1840-1890) și a Annei L. Negruzzi (1849-1929), se află un obelisc zidit de V. Scutari din Galați, având inscris pe el următorul epitaf:

"În a dumnezeirii carte
E scris că omul se desparte,
De tot ce i e mai drag pe lume
Dar Sfinta Carte spune anume
Că despărțirea nu-i pe vecie
Că revedere o să mai fie!

Nu-ți spun adio.... La revedere!
La revedere în alte sfere!"

Lângă zidul nordic al bisericii se mai află două morminte. Este vorba de cele al copiilor Leon Negruzzi (15 octombrie 1872-1875) și Sanda Racovitză (25 aprilie - 25 august 1912) și de cele ale preoților Vasile Gafton și Ioan Adamovici - Surse: https://ro.wikipedia.org ... și .. www.parohiahermeziu.ro

PISANIE
La biserica zidită de Costache Negruzzi - pisania, scrisă în româneşte cu litere chirilice (cu slove)

		În acest lacaş de pace, unde Domnul se măreşte, Omul întîi se botează, cînd se naşte pre pămînt; Şi apoi cu a lui soţie bine de se însoţeşte, În sfîrşit aicea află, liniştire în mormînt. Naşterea, viaţa, moartea, sufleteasca mîntuire, În acest loc se adună; şi d'amarul lumei greu Omul scapă cînd se duce ca să'şi i-ae răsplătire, De la dreapta îndurare, a bunului Dumnezeu. S'au zidit de spatarul K. Negruţţi. În anul 1839.

Biografia pr Dan Zgavirdici

Pr Paroh Dan Zgavirdici Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena"		S-a născut din părinţii Viorel şi Constanţa Zgăvîrdici, la 17 septembrie 1980 în oraşul Iaşi. După absolvirea scolii generale „Ion Neculce” din Iaşi, a urmat cursurile Seminarului Teologic „Sf. Vasile cel Mare” din Iaşi, între anii 1995 – 2000. În anul 2004, a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iaşi, fiind declarat licenţiat în Teologie; Teza de Licenţă a susţinut-o la disciplina Teologie Dogmatică şi Simbolică cu tema Limbajul Ecumenic al Bisericii Romano-Catolice de la Conciliul II Vatican pînă astăzi, sub îndrumarea I.P.S. Prof. Dr. Daniel Ciobotea, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. In anul 2006 a absolvit cursurile de master ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iaşi, sectia Biblică Sistematică. Teza de disertaţie a susţinut-o la disciplina Misiologie şi Ecumenism cu tema "Concepţia despre ecumenism a Bisericii Romano-Catolice" sub îndrumarea Conf. Dr. Pr. Gheorghe Petraru. În anul 2003 s-a căsătorit cu d-ra Cristina Vârlan, absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iaşi, secţia Litere-Limba Engleză, în prezent profesoară de Limba Engleză la Şcoala Normală "Vasile Lupu" din Iaşi.  Căsătora a fost binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii: Maria Emilia şi Cristian Constantin. În 20 Martie 2005, a fost hirotonit diacon de către I.P.S. Daniel, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În 3 Aprilie 2005 a fost hirotonit Preot tot de către I.P.S. Daniel, pe seama parohiei Hermeziu, com. Trifeşti, jud. Iaşi, Protopopiatul Iasi I Din Septembrie 2004 şi până iunie 2009 a activat ca profesor de Religie la şcoala „Iacob Negruzzi” din Trifeşti, jud. Iaşi.

Întâmpinarea Învieri	În timpul Liturghiei Învierii	Veniți de luați lumină - luminează tuturor

2014 - Aspect de la o slujbă a Învierii (Sfintele Paști), slujită de către părintele paroh Dan Zgavirdici

 

3. Scoala Gimnazială „Iacob Negruzzi” din Trifeşti

Școala i		Scurt Istoric           Localitatea Trifeşti este atestata documentar la 5 iunie 1624. Cea mai veche menţiune a toponimicului o gasim însa la 30 noiembrie 1539, când domnitorul Ştefan Lacusta delimiteaza proprietaţile mânastirii Homor care „ajung pâna la vadul Trifeştilor şi pâna la Pruteţ”.   Câteva date despre istoricul localităţii aparţinătoare Hermeziu   Viaţa spirituala a comunei are la baza familia de carturari Negruzzi.

Școala din Trifești		Chiar daca Negruzziştii s-au stins, flacara aprinsa de ei continua sa arda,  întreţinuta prin diverse activitaţi ce au loc anual la Casa Memoriala „Costache Negruzzi” din Hermeziu, în Biblioteca „Costache Negruzzi” şi în Şcoala „Iacob Negruzzi” din Trifeşti : prezentari de carte, zilele deschise ale şcolii şi bibliotecii, întâlniri cu scriitori, dramatizari de opere literare, concursuri, programe artistice, dezbateri, schimburi de experienţa e.t.c. Cadrul istoric şi arhitectural deosebit ofera condiţii atât pentru dezvoltarea turismului cultural-istoric şi religios cât şi de recreere şi odihna. În aceasta zona se practica şi turismul de eveniment, ce atrage anual în jur de 4000 de turişti.

Conacul familiei Negruzzi dateaza din  anii 1807-1810, a aparţinut lui Dinu Negruţ, tatal scriitorului Costache Negruzzi, care la casatoria cu Sofia Hermeziu primeşte ca zestre moşia Trifeştii Vechi (actual Lunca Prut sau Hermeziu).

Primăria fostei comune Hermeziu

În casa memoriala s-au nascut şi au trait mai multe personalitaţi marcante ale istoriei româneşti:
- Constantin Negruzzi (1808-1868)-scriitor, parintele nuvelei istorice româneşti, membru al Academiei Române, chiar de la înfiinţare, preşedinte al Euforiei Iaşilor, director în câteva rânduri al Visteriei Moldovei, efor al şcolilor, codirector al Teatrului Naţional din Iaşi, ministru al finanţelor. Acesta s-a nascut şi a locuit la Hermeziu, fiind înmormântat în curtea bisericii din sat;
- Leon C. Negruzzi (1840-1890)- scriitor junimist, prefect şi primar al Iaşului, senator de Iaşi. A trait la Hermeziu şi este înmormântat în curtea bisericii din sat;
- Iacob C. Negruzzi (1842-1932)- scriitor, preşedinte al Academiei Române, unul din cei cinci fondatori ai „Junimii”, secretar timp de 25 de ani al revistei „Convorbiri Literare”. S-a nascut la Hermrziu.
- Mihai L. Negruzzi (1873-1958)- general, memorialist, scriitor, primar al Iaşului, a trait la Hermeziu în 1930;
- Ella L. Negruzzi (1876-1949)-prima femeie avocat din România, s-a nascut la Hermeziu;
- Leon M. Negruzzi (1899-1987)- scriitor de limba franceza, traducator, fiul lui Mihai Negruzzi, a trait o perioada a vieţii la Hermeziu.
În conacul familiei Negruzzi au poposit ca oaspeţi, în decursul timpului, domnitorii Mihai Sturdza şi Al. I. Cuza, scriitorii V. Alecsandri, M. Kogalniceanu, Petre P. Carp, majoritatea scriitorilor junimişti, reputaţi actori ai Teatrului Naţional din Iaşi, muzicieni ca Eduard Caudella, în prezenţa carora cei doi fraţi, Leon şi Iacob, cântau la pian şi flaut.

 

4. În anul 2005, Colegiul “Costache Negruzzi” din Iasi a împlinit 120 de ani

 

Colegiul Naţional Costache Negruzzi din Iaşi a punctat zilele acestea prin evenimente culturale şi ştiinţifice importante împlinirea a 120 de ani de activitate.

Iași - Liceul Internat C.Negruzii		Printre elevii şi absolvenţii de marcă ai prestigioasei instituţii de învăţământ se regăsesc nume cu rezonanţă, iată doar câteva exemple: Eugen Lovinescu, Traian Lalescu, Iorgu Iordan, Mihail Jora, Demostene Botez, Victor Ion Popa, Mihai Ralea, Iorgu Iordan, Horia Hulubei, Ionel Teodoreanu, Radu Beligan, Viorel Barbu, Liviu Leonte, Principele Radu de Romania, Mihai Răzvan Ungureanu şi alţii. De la această instituţie de învăţăm~nt pleacă an de an spre cele mai de seamă universităţi ale lumii olimpici la matematică sau alte discipline, şcolari cu 10 pe linie, inclusiv la examenul de bacalaureat. Prof. dr. Camelia Gavrilă, inspector şcolar general, a spus, cu acest prilej: “cei 120 de ani pe care îi aniversează această instituţie înseamnă 120 de ani de certitudini, de continuitate valorică. |n fiecare an şcoala este în topul naţional cu rezultate de excepţie la examenele naţionale, cu olimpici internaţionali, cu un spaţiu cultural şi educaţional foarte generos”.

|n semn de recunoaştere a calităţii demersului didactic şi a eforturilor depuse pentru formarea tinerilor, Colegiul National „Costache Negruzzi” a primit de-a lungul timpului mai multe distincţii şi diplome de excelenţă, fiind declarat “şcoală europeană” pentru numeroasele proiecte europene în care este implicat, “şcoală afiliată U.N.E.S.C.O.”, membru fondator în Alianţa Colegiilor Centenare, Membru permanent al Programului Internaţional World School (Tokyo, Japonia).

 

IT: Istoric. 120 de ani de educaţie şi cultură

Cu mai bine de un secol în urmă, la 5 octombrie 1895, îşi deschidea porţile Liceul Internat din Iaşi, la iniţiativa lui Spiru Haret, aceea de a înfiinţa un „liceu - model”.

Liceul Internat Absolvenții 2015		Inaugurarea s-a făcut în „impozanta clădire, una din cele mai mari şi mai frumoase din Iaşi”, care se vedea de departe, „înălţ~ndu-se în partea cea mai ridicată a oraşului, pe umărul dealului Copou, în mijlocul grădinilor care o împrejmuiesc din toate părţile”.Pentru că liceul urma să formeze o elită culturală, au fost căutaţi şi aduşi profesori străluciţi din mai multe şcoli, după ce făcuseră dovada talentului şi a forţei lor intelectuale, precum şi copiii cei mai bine înzestraţi din toate colţurile vechiului Regat şi din Transilvania…Această poveste împlineşte în octombrie 120 de ani - 120 de ani de realizări, 120 de ani în care mii de elevi şi-au conturat destinele. “Scena” la aniversare nu a aparţinut doar elevilor, foştilor absolvenţi, ci şi actorilor, invitaţilor speciali, foştilor profesori, prezenţi pentru a onora sărbătoarea negruzzistă alături de oamenii şcolii.

 

Evenimentele

Aniversarea a 120 de ani de existenţă a Colegiului Naţional “Costache Negruzzi” a fost marcată prin mai multe activităţi culturale, artistice şi sportive în care au fost implicaţi elevi, profesori, părinţi, absolvenţi şi foşti profesori. Cu aceeaşi ocazie a avut loc lansarea Analelor Colegiului şi a numărului omagial al Revistei Corolar, premierea elevilor olimpici şi profesorilor îndrumători, dar şi momente artistice, cum ar fi cel coral cu formaţia liceului, coordonată de prof. Alina }irică dar şi un moment teatral cu trupa “Princeps”. De asemenea, a avut loc o prezentare de film, “Povestea unui muzeu - Muzeul Costache Negruzzi de la Hermeziu”, coordonator - prof. dr. Luminiţa Adămuţ şi a avut loc şi o masă rotundă - “Liceul internat şi spaţiul academic ieşean”, la care au conferenţiat prof univ. dr. Gheorghe Iacob şi prof. univ. dr. Constantin Cucoş, de asemenea s-a desfăşurat şi un concurs de artă fotografică, un vernisaj de pictură, o expoziţie de carte, un atelier de scriere creativă, un atelier de IT, întreceri sportive, un concurs de orientare turistic şi alte activităţi. SURSA: http://jurnalul.ro/

 

5. Familia Negruzzi

 

A. Costache Negruzzi

Date biografice

Constantin Negruzzi s-a nascut in 1808 la Trifestii Vechi de linga Iasi.
Intre 1816-1820 viitorul scriitor ia lectii de limba greaca cu dascalul Chiriac si de limba si literatura franceza cu emigrantul polon Brancovitz. In 1820 invata romaneste de sine statator, dupa cum ni se destainuie in scrisoarea "Cum am invatat romaneste".

Scriitorul C.Negruzzi		In 1822 se muta la Chisinau. Din aceasta perioada sunt primele incercari literare ale scriitorului (Zabavele mele din Basarabia in anii 1821, 1822, 1823...). In 1823 viitorul scriitor traduce "Mnemon" de Voltaire. In 1824 traduce "Prostia Elenei" de Marmontel. In 1829 scrie nuvela romantica "Zoe". In 1835 e facut postelnic. Tot in acest an publica traducerea melodramei "Treizeci de ani sau viata unui jucator de carti" de V.Ducange si M.Dinaux. in 1837 este ales deputat al judetului Iasi. Publica "anecdotul" Aprodul Purice si citeva traduceri din V.Hugo, Al.Dumas si A.Puskin. in 1839 publica "Reteta", "Catacombele Monastirii Neamtului", "Riga Poloniei" si "Printul Moldaviei" s.a. In 1840 este ales primar al orasului Iasi si e numit codirector al Teatrului National, alaturi de Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri. In "Dacia literara" publica nuvela istorica "Alexandru Lapusneanu", vad lumina tiparului "O alergare de cai", "Fiziologia provintialului" s.a. In 1841 apare scrisoarea "Slavonisme". Impreuna cu Mihail Kogalniceanu publica "200 retete cercate pentru bucate si alte treburi gospodaresti". In 1842 publica in "Albina romaneasca" scrisoarea "Pacala si Tindala". In 1844 in revista "Propasirea" sunt publicate 4 scrisori negruzziene despre limba. Vede lumina tiparului nuvela "Toderica", traduce din satirele lui Antioh Cantemir. In 1845 apare nuvela "Sobieskii si romanii". In "Romania literara" a lui V.Alecsandri publica scrisoarea "Un protes de la 1826". In 1857 devine membru al Divanului Domnesc. Publica volumul "Pacatele tineretelor". Costache Negruzzi se stinge din viata la 24 august 1868, fiind inmormintat in cimitirul bisericii din Trifestii Vechi.

 

Opera

"Dar intii de toate, Negruzzi e un mare prozator, fara inventie, marginit la anecdota si memorii". (George Calinescu)
Publicist, traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice "Alexandru Lapusneanu", neegalata pina astazi, Costache Negruzzi este un deschizator de drumuri in literatura romana moderna, "un clasic al romantismului".(Al.Piru) Costache Negruzzi traieste si se formeaza intr-o perioada de renastere nationala, fiind alaturi, in actiunile literare si culturale, de M.Kogalniceanu, V.Alecsandri, Al.Russo. Deschizator de drumuri in diverse genuri si specii literare in perioada pasoptista (poemul istoric, epistola literara), fruntas al actiunii pentru promovarea teatrului in romaneste, traducator in limbile franceza si rusa, C.Negruzzi este, mai ales creatorul nuvelei romanesti. In anii maturitatii artistice (1837-1844), colaboreaza la principalele reviste ale vremii: Albina romaneasca, Curierul de ambe sexe, Dacia literara, Propasirea s.a. Pe cind uitasem ca sintem romani si ca avem si noi o limba, Negruzzi impunea o constiinta acuta a trecutului nostru si un model de limba romana coerenta, curgatoare si fara "latunoaie".
Negruzzi a fost preocupat si de problemele limbii intr-un numar de 4 scrisori, intitulate "Critica", pe temeiul cunoasterii limbii vorbite, a textelor vechi. Scriitor plin de spirit, in opera lui Negruzzi sunt prezente ironia si umorul, vorbirea in sentinte si aforisme ca la clasici.
Aflat la temelia literaturii moderne, in opera sa se reflecta modalitatile artistice ale epocii clasice si romantice.
Lui Negruzzi ii apartine primul proiect de epopee nationala, "Stefaniada", din care a realizat un singur poem, "Aprodul Purice", inspirat din cronica lui Gr.Ureche si de anecdota inserata de Neculce in "O seama de cuvinte". Opera sa reflecta, in primul rind, principiile promovate de "Dacia literara".
Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorica "Al.Lapusneanu" care "ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale" (George Calinescu). Prin nuvela "Al.Lapusneanu" Negruzzi devine primul sciitor epic de seama al literaturii romane.(T.Vianu) Proza sa se distinge nu atit prin inventivitate artistica, cit prin caracterul ei evocator, memoralist si analitic.
Mai putin cunoscute sunt rugaciunile in versuri catre Nascatoarea de Dumnezeu pentru toate zilele saptamanei, foarte folositoare la naprasnica boala compuse de Costachi Negruti.

B. Iacob Negruzzi

 

		Date biografice Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, Iași - d. 6 ianuarie 1932, București) a fost scriitor român, fiul lui Costache Negruzzi. Și-a făcut studiile în Germania. A fost profesor la Facultatea de drept din Iași și președinte al Academiei Române. Membru fondator al societății Junimea a condus timp de peste 28 de ani revista Convorbiri literare. La 28 octombrie 1866, Iacob Negruzzi a intrat în masonerie, în 1867 a ajuns al doilea secretar și mare expert iar în 1868 ajunsese venerabil. În 1888, Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camerei Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării, pentru un proiect de lege prin care să se i se acorde poetului Mihai Eminescu, de către stat, o pensie viageră . Lucrări Mihai Vereanu, roman, 1873 Copii de pe natură, portrete satirice în proză și versuri, 1874 Hatmanul Baltag, operă bufă în colaborare cu I.L. Caragiale, 1884 Amintiri din „Junimea”, memorii, 1921

C. Ella Negruzzi

Prima avocat în România		Date biografice   Ella L. Negruzzi (n. 11 septembrie 1876, satul Hermeziu, județul Iași - d. 19 decembrie 1949, București) a fost o juristă româncă, manifestându-se în perioada interbelică ca o figură proeminentă în mișcarea feministă din România. Ella L. Negruzzi a fost fiica scriitorului și omului politic ieșean Leon C. Negruzzi (1840-1890) și sora mai mică a generalului Mihai Negruzzi (1873-1958). A urmat cursurile școlii primare, Externatul Secundar de Fete (actualul Colegiu "Mihai Eminescu" din Iași) și Facultății de Drept la Iași. După absolvirea studiilor universitare a cerut în anul 1914 să fie admisă în Baroul Iași, dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că nu are drept de vot, iar avocații trebuiau să aibă drept de vot. După mai multe procese care au durat aproape șase ani, Ella Negruzzi a devenit prima femeie avocat din Romania. A profesat ca avocat în Baroul Covurlui - Galați și din 1919, în Baroul București. S-a remarcat în perioada interbelică ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele Asociației "Emanciparea femeii", al cărei președinte a fost. Asociația fondată de ea a urmărit emanciparea femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile și ocuparea de funcții în raport cu pregătirea și capacitatea fiecăreia. Și-a concentrat atenția asupra femeilor de la sate, inițiind cercuri culturale și fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-și organizeze gospodăria și cum să-și educe copiii.

După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizația "Grupul avocaților democrați", înființată în 1935. De asemenea, a înființat organizația "Frontul feminin" (1936), organizuând numeroase întruniri și conferințe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acțiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale și culturale.
S-a remarcat și în publicistică.

Generalul M.Negruzzi

 

D. Mihai Negruzzi

Mihai L. Negruzzi (n. 1873 - d. 1958) a fost un general, scriitor, memorialist și om politic român, care a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași în perioadele 23 martie 1920 - august 1921 și 1921.
Mihai Negruzzi a fost fiul lui Leon C. Negruzzi (1840-1890), el însuși primar și prefect al municipiului Iași.
În anul 1938 a îndeplinit funcția de rezident regal al Ținutului Prut, cu reședința la Iași. A locuit apoi la conacul familiei din satul Hermeziu din județul Iași.

 

6. Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifesti

 

Istoricul clădirii		Casa memorială „Constantin Negruzzi” este muzeu orășenesc, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, înființat în casa în care s-a născut și a trăit scriitorul Costache Negruzzi (1808-1868) în satul Hermeziu, comuna Trifești, județul Iași. Ansamblul curții familiei Negruzzi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” – datând din anul 1839 Casele familiei Negruzzi – datând din secolul al XIX-lea Parcul – datând din secolul al XIX-lea Mormântul scriitorului Costache Negruzzi – datând din secolul al XIX-lea

Conacul familiei Negruzzi datează din perioada anilor 1807-1810, aparținând mai întâi lui Dinu Negruț (tatăl scriitorului Costache Negruzzi), care a primit la căsătoria sa cu Sofia Hermeziu, ca zestre, moșia Trifeștii Vechi (localitate care apoi s-a numit Hermeziu, din 1967 Lunca Prut și din 1996 din nou Hermeziu).

Casa muzeu C.Negruzzi		În această casă s-au născut și/sau au trăit mai multe personalități ale istoriei românești: postelnicul Constantin (Costache) Negruzzi (1808-1868) – scriitor, membru al Academiei Române chiar de la înființare, președinte al Eforiei Iașilor, director în câteva rânduri al Visteriei Moldovei, efor al școlilor, codirector al Teatrului Național din Iași (împreună cu Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri), ministru al finanțelor, părintele nuvelei istorice românești (Alexandru Lăpușneanu); s-a născut și a locuit la Hermeziu, fiind înmormântat în curtea bisericii din sat; Leon C. Negruzzi (1840-1890) – scriitor junimist, fost prefect al județului Iași, primar al Iașului și senator de Iași; a trăit la Hermeziu și a fost înmormântat în curtea bisericii din sat;

Iacob C. Negruzzi (1842-1932) – scriitor, președinte și vicepreședinte al Academiei Române, unul din cei cinci membri fondatori ai societății Junimea și secretar perpetuu, timp de 25 de ani, al revistei Convorbiri literare; s-a născut la Hermeziu;
Mihai L. Negruzzi (1873-1958) – general, scriitor, memorialist, fost primar de Iași și rezident regal al Ținutului Prut (1938); fiul lui Leon Negruzzi, a trăit la Hermeziu în 1930;
Ella L. Negruzzi (1876-1949) – prima femeie avocat din România; născută la Hermeziu.
Leon M. Negruzzi (1899-1987) – scriitor de limbă franceză și traducător în limba franceză a numeroase pagini de literatură română; fiul generalului Mihai Negruzzi, a locuit pentru o perioadă la Hermeziu.

 

Mormântul lui Costache Negruzzi

Mormântul lui C.Negruzzi		În conacul familiei Negruzzi au poposit ca oaspeți în decursul timpului domnitorii Mihail Sturdza și Alexandru Ioan Cuza, scriitorii Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Petre P. Carp, majoritatea scriitorilor junimiști și reputați actori ai Teatrului Național din Iași, muzicieni ca Eduard Caudella, în prezența căruia cei doi frați, Leon și Iacob, cântau la pian și flaut. În anul 1968 s-a amplasat aici o placă de marmură ce marca 100 ani de la moartea scriitorului Costache Negruzzi, cu un citat din Vasile Alecsandri, 1868-1968 „Costache Negruzzi este un nume scump României și va rămîne în pleiada pionierilor intelectuali ai neamului nostru.” V. Alecsandri.

După ce în perioada regimului comunist a servit pe post de sediu al CAP-ului local, Muzeul Literaturii Române din Iași, prin muzeografii Constantin-Liviu Rusu și Olga Rusu, s-a ocupat între anii 1993-1995 de restaurarea casei, reconstituind viața și activitatea acestei familii de cărturari.

 

Organizarea muzeului

 

Casa Memoriala Costache Negruzzi		Casa memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu a fost inaugurată ca muzeu la 7 octombrie 1995 și conține cinci săli de expoziție, precum și o sală multifuncțională pentru manifestări de amploare. Casa memorială cuprinde o expoziție documentară și reconstituirea muzeografică a patru camere memoriale. Holul central, în care este amenajată expoziția documentară, însumează manuscrise, cărți în ediții prime și cu autografe, fotografii edite și inedite, fotocopii, obiecte care au aparținut scriitorilor (pipă, medalii, ștampile, ceasornic solar etc.), numeroase extrase din operele lor, precum și ale exegeților acestora, fișe bio-bibliografice și genealogice, tablouri și portrete în ulei și busturi în ghips.

Camerele memoriale: salon de muzică, bibliotecă-birou, sufragerie, dormitor sunt amenajate cât mai aproape de destinația lor originară, punând în evidență piese de mobilier, instrumente muzicale (flautul lui Iacob, pianul lui Leon etc.), fotografii, portrete ale membrilor familiei sau ale prietenilor, realizate de artiști plastici ieșeni contemporani, stampe de epocă, covoare, piese de iluminat, mobilier de sufragerie original.

Familia Negruțeștilor	Monumentul eroilor-Războiul II Mondial	Școala din Hermeziu-1870

Biblioteca conține o reconstituire a colecțiilor de ziare și reviste, cărți, calendare, ediții numeroase ale operelor negruzziștilor, carte veche românească, manuscrise, literatură franceză, germană, greacă, latină, italiană etc.
Muzeul a fost nominalizat, între alte 65 din 20 țări ale Europei, de către Fundația EMYA din Bristol pentru Premiul Muzeului European al anului 1997. A fost vizitat pentru selecție la data de 4 octombrie 1996 de către Ann Nicholls, administrator al Fundației Emya din Bristol (Anglia) și de Wym Vander Weiden, director al Muzeului de Istorie Naturală din Leiden (Olanda), membru al juriului, p placă de marmură marcând acest eveniment.
La data de 20 mai 2001, a avut loc manifestarea culturală „Popas moldav la familia Negruzzi”, având loc cu acest prilej o prelegere pe tema „Constantin Negruzzi, azi” susținută de profesorul universitar Liviu Leonte, lansarea broșurii Casa memorială „Constantin Negruzzi”, redactata de un colectiv al MLR condus de muzeograful Olga Rusu și tipărită în 500 de exemplare pe cheltuiala lui Matei Fotiade, precum și a volumului „Constantin Negruzzi” al lui Serghei Colosenco, care reconstituie prin careuri rebusistice viața și activitatea cărturarului.
Cu acest prilej, urmașii familiei (printre care Irina Fotiade, strănepoata scriitorului Costache Negruzzi și Matei Fotiade) au anunțat donarea conacului către Muzeul Literaturii Române din Iași.
Casa memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu poate fi vizitată de marți până duminică între orele 10.00 – 17.00.

7. Povestea cramei Hermeziu

Hermeziu înseamnă destin, vitejie și forță. E povestea moșiei dinastiei Negruzzi. E vibrația vinului de acum 200 de ani, transmisă azi ca o legendă cu prefață literară.

Crama Hermeziu se dezvoltă astăzi în cadrul grupului de firme Domeniile Lungu, o afacere de familie, susținută și dezvoltată prin investiții în tehnologie și modernizare. Vinurile obținute de Crama Hermeziu au o legătură specială cu pământul, fiind concepute pentru a transmite mai departe istoria locurilor de unde provin. Hermeziu, numele de fată al mamei lui Costache Negruzzi, are și el o etimologie veche și scufundată în legende zbuciumate. Exprimă culoarea roșie, carmin și definește spiritul de luptător, de viteaz ce își eliberează neamul, satul, teritoriul de atacatori și prăduitori. A dat nume satului și moșiei boierești, mândrie răzeșilor de pe malul Prutului, sonoritate cramei de astăzi. Pe moșia de la Hermeziu s-au bucurat, s-au întristat, și-au trăit viețile și le-au încheiat membrii familiei Negruzzi. De la scriitorul Costache Negruzzi, la Ella Negruzzi, prima femeie avocat din România, Leon Negruzzi, scriitor, primar și prefect de Iași, până la generalul Mihai Negruzzi și fiul sau Bob Negruzzi, scriitor de limba franceză, toți și-au legat destinele de pământurile de la Hermeziu.

Albe, roșii sau roze, vinurile pe care Crama Hermeziu le aduce în atenția publicului conțin prin excelență particule de poveste, mister și literatură.

 

Podgorenii în raiul viilor	Bogăția trudei	Crama Hermeziu

 

Relieful terasat și tehnica modernă reușesc, din 2006 de când începe istoria Cramei, să compună un mediu perfect pentru strugurii cultivați pe cele 132 de hectare de teren. Traminer, Sauvignon Blanc, Chardonnay sau Busuioacă de Bohotin sunt soiuri vinificate cu grijă de oenologi recunoscuți, cu utilaje în întregime din import, de la prestigioasa firmă italiană Casa Grande, pentru a obține vinuri premiate, cu o foarte bună aciditate naturală.

Aurul verde izvorul de viață lungă	Via simbolul veșniciei	Modele decultivat via

Premii și medalii

Top 100 Vinuri Românești din Soiuri Autohtone 2018, Brașov

Medalia de Argint – Vladomira – Busuioacă de Bohotin 2016

Medalia de Argint – Vladomira – Fetească Regală 2016

Medalia de Bronz – Vladomira – Fetească Albă 2016

MUNDUS VINI Spring Tasting 2018

Medalia de Aur – Vladomira – Fetească Albă 2017

Medalia de Argint – C’est Soir – Fetească Neagră rose 2017

Via simbolul veșniciei	Aurul verde izvorul de viață lungă	Avantajele terasării viei

 

Concursul Național de vinuri "Bag in the Box" 2018

Medalia de Aur – Sauvignon Blanc 2017, alb sec – 2 l

Medalia de Aur – Cabernet Sauvignon 2016, rose sec – 2 l

BLACK SEA REGION’2018, Chișinău, Moldova

Medalia de Aur – Hermeziu – Sauvignon Blanc – 2017

Medalia de Argint – Vladomira – Fetească Regală – 2016

Medalia de Argint – Scrisori 5 – Riesling de Rhin & Sauvignon Blanc – 2016

Medalia de Argint – C’est Soir – Cabernet Sauvignon – 2017

Medalia de Argint – C’est Soir – Busuioacă de Bohotin sec – 2017

Medalia de Argint – C’est Soir – Busuioacă de Bohotin demidulce – 2017

Medalia de Argint – Hermeziu – Traminer Rose – 2017

Medalia de Argint – Vladomira – Busuioacă de Bohotin demidulce – 2016

Conac înconjurat de simbolul veșniciei	Aurul verde izvorul de viață lungă	La Hermeziu se cultivă și porumbul

 

Berliner Wein Trophy, Berlin, 2018

Medalia de Aur – C’est Soir- Fetească Neagră rose – 2017

Medalia de Argint – C’est Soir – Busuioacă de Bohotin sec – 2017

Pistonul de Aur, Brăila, 2018

Medalia de Aur – Scrisori 3 – 2015

Medalia de Argint – C’est Soir – Cabernet Sauvignon – 2017

Medalia de Argint – C’est Soir- Fetească Neagră rose- 2017

Medalia de Argint – Scrisori 2 – 2015

 

SURSA:  www.cramahermeziu.ro