Pe urmele pașior MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS
(de pelerin Ion Anton, Los Angeles)

 

Îndeobște, orice creștin care are un minim bagaj de credință și de cunoaștere a vieții Mântuitorului, ajunge la un moment al vieții după un anumit parcurs temporal, să dorească din conștiință duhovnicească sau dintr-un impuls instinctiv să vadă Locurile Sfinte și să pășească și el pe pământul pe care S-a născut Isus, a trăit, a făcut numeroase minuni fiind om și Dumnezeu, Dumnezeu și om, a pătimit din cauza răutăților omenești, a murit prin crucificare, a înviat a 3-a zi, S-a arătat ucenicilor Săi și S-a întors la Tatăl ceresc, înălțându-Se la cer. Toate aceste trăiri a sfințit pământul pe care a călcat și a viețuit. Dorința sau instinctul de a urma căile parcurse și sfințite de Iisus apare ca o dorință de spovedanie și cuminecare cu bucuria, cu satisfacția duhovnicească că înainte de a trece pragul dintre viața vremelnică și veșnicie a pășit și el pe urmele dumnezeieștii făpturi. Sub acest impuls, în anul 2019, auzind că Mitropolia Moldovei organizează în iunie (10-17) un pelerinaj condus ca și ghid de P.C. Gabriel Roman (un
profesionist în ale pelerinajului) ne-am înscris și noi, familia Victoria și Ion, încă din martie. La sorocul de mai sus, ne-am adunat la Iași într-o formulă eterogenă profesional, cultural și de vârstă, un număr de 45 de credincioși dornici de a călca pe urmele lui Iisus. Am zburat 2 ore pe traseul Iași-Tel Aviv, aterizând pe aeroporul cel mai important al Israelului, Ben Gurion, numele unui simbol al luptelor din anii 1948 pentru ființa și propășirea statului Israel. De la aeroport am purces direct la autobuzul de lux, condus de un șofer super civilizat și amabil. Chiar din prima zi am parcurs trasee de aproape 10 ore călcând cu evlavie, emoție și smerenie, urmând pașii Mântuitorului Iisus Hristos. Am călcat cu pioșenie în locuri în care Iisus a venit în lume, născându-Se dintr-o Fecioară, a copilărit, a fost salvat de la masacrul lui Irod cel Mare care a ucis 14 mii de prunci până la vârsta de 2 ani de teama venirii lui Mesia pe pământ. În memorie cu acest bagaj de cunoștințe am început periplul de 8 zile de pelerinaj. Pelerini către Locurile
Sfinte au fost din totdeauna. Aș aminti aici pe Cuvioasa Parascheva care înainte de a se stabili prin părțile Iordanului, nevoindu-se timp de 5 ani, a făcut și pelerinaj la Locurile Sfinte, încărcându-se de sfințenie. Unii pelerini nu s-au mai rupt de aceste locuri așa cum a fost Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, numit și Hozevitul, care dorind o viață închinată Mântuitorului s-a nevoit într-o peșteră izolată în care și-a încredințat viaţa și sufletul Domnului Iisus Hristos. Pentru pelerinul de acum 50 de ani însuși efortul de a ajunge la Locurile Sfinte era o nevoință ( pe mare și pe uscat) timp de săptămani. Acum în 3-4 ore poți păși pe urmele Mântuitorului.
Omul, din tenebrele întunericului produs de hățișurile vieți cotidiene manifestă setea de lumină, lumină care o află călcând pe făgașul Locurilor Sfinte. Aici omul care a fost cuprins de iureșul vieții active, găsește atmosfera de liniște pentru meditație și rugăciune. Deslușind trăirile epocii nașterii și vieții pământeșe a lui Iisus, descoperi și drumul dificil, întortochiat al poporului evreu spre Pământul Făgăduinței. S-a constatat de multe ori că pelerinul vizitând Locurile Sfinte conștientizează nevoia de pocăință, de curățire duhovnicescă. În timpul parcurgerii traseului dintre obiectivele turistice și plăcerea festivă, pelerinul are o trăire spirituală adâncă. Pelerinajul este în esență un act religios, atunci pelerinul se întâlnește cu Dumnezeu, i se închină și își deschide inima primindu-L în sine. Rugăciunile enunțate dintr-o neasămuită evlavie, de laudă, de mulțumire pentru toate darurile primite, de cerere pentru aspirațile sale și ruga cea mai profundă este pentru iertatea păcatelor sale. Traseul pelerinajului reproduce într-un fel pe cel al lui Hristos, al Apostolilor și ale Sfintei Treimi, și ale nevoitorilor din veacurile trecute. În timpul pelerinajului, ghidul recomandă ca în loc să vorbească fiecare pe diverse teme, bine este să tacă toți pe aceași temă- smerenia.
Starea interioară a pelerinului în timpul pelerinajului trebuie să nu fie mai intensă ca aproapelui său ci ca a lui însuși, față de ziua de ieri. Locurile Sfinte invită la rugaciuni speciale trăite profund de mulțumire și mijlocire și culminând cu Împărtășania de la Sfânta Liturghie de noapte de la Sfântul Mormânt, fiind considerat ca punctul culminant al pelerinajului. Roadele duhovnicești ale pelerinajului se vădesc nu în suveniruri, filmări video, fotografi, albume, ci mai ales duhul cu care revine acasă, relația creată între el și Dumnezu, și Biserică prin înmulțirea faptelor bune, a rugăciunii, a evlaviei, a smereniei. Un pelerinaj își propune 3 obiective:

 

-să creeze cunoștințe cu informații
-să favorizeze creșterea duhovnicească a pelerinului
-grupul să aibă un mediu prielnic, relaxant.

Istoria Țării Sfinte-Israelul

 

Israelul este o țară mică care are o istorie bogată de peste 4 mi de ani. Poporul evreu își are originea în Avraam renumit pentru statornicia sa în credința într-un singur Dumnezeu care este creatorul Universului. În istoria sa, poporul evreu, a avut multe epoci de parcurs.

 

1.Epoca Patriarhilor

 

Au fost 3 Patriarhi - Aavram, fiul său Isac și nepotul său Iacov numit și Israel. Seminția lui Aavram formând Israelul. Iacov a avut 12 fii care au dat naștere la 12 triburi. Primul fiu s-a numit Yehuda (Iuda). El dând numele poporului de evreu. Urmașii lui Aaavram au fost un popor în jurul anului 1300 înainte de Hristos, după ce au ieșit din robia egipteană care a fost de peste 400 de ani. Din robie au ieșit conduși de Moise care le-a lăsat Țara și Cele Zece Porunci. Conduși de Moise, evreii au rătăcit prin pustiul deșertului Sinai timp de 40 de ani, până au ajuns la pământul făgăduit de Dumnezeu, Canaan.

 

 

2. Epoca Judecătorilor (1200-1025 Î.H.). A fost vremea dinaintea înstaurării monarhiei, timp în care s-a consolidat prezența evreiască pe teritoriul actual (175 de ani).

3. Epoca Regatului Unitar(1010- 930 Î.H.)

 

Epocă începută cu regatul Regelui David urmând fiul său înțeleptul Solomon care a făcut din Ierusalim capitala Israelului și a construit primul templu din Ierusalim.
Datorită fracturării moștenirii lui Solomon s-au format Regatul lui Israel și Regatul lui Iuda. A survenit cucerirea asiriană, când evreii au fost deportați, înlocuiți cu popoare străine.

 

4. Epoca Babiloneană (586-538 Î.H.)

 

Au fost înfrânți asirienii și au fost anexați Imperiului Babilonean condus de Nabucodonosor al 2-lea, după înfrăngerea egiptenilor. În urma altei revolte a evreilor împotriva babilonenilor, regatul lui Iuda este înfrânt, Templul lui Solomon și orașul Ierusalim distruse total și evreii exilați în Babilon până în anul 538 Î.H.

 

5. Epoca Persană (397-336 Î.H.)

 

În anul 538 perșii cuceresc Babilonul și eliberează pe cei subjugați printre care erau și 50 de mi de evrei care revin în Iudeea și reconstruiesc Templul lui Solomon.

 

6. Epoca Greacă (336-323 Î.H.)

 

În 336 Alexandru cel Mare învinge pe perși,  care erau sub conducerea lui Darius al 3-lea și având cucerită deja o mare parte a lumii, fiind considerat cel mai mare cuceritor din toate timpurile cu toate că nu a domnit decât 13 ani murind în luptele din anul 323 Î.H. la vârsta de 33 de ani. El a dorit să unească pe cei din teritorile creștine, pe aceia care aveau aceași limbă, obiceiuri, credință și civilizație astfel a unit toți grecii din lume cu atributele de mai sus, în special limbă și credință, formând Imperiul Grec.

 

7.Epoca Egipteană (323-198 Î.H.)

 

După moartea lui Alexandru cel Mare, 4 din cei mai importanți generali ai săi au făcut o împărțire a teritorilor. Primul din dinastia ptolomeilor a primit Egiptul și l-a extins până la granițele cu Israelul. Atitudinea față de evrei a fost aspră dar treptat au devenit toleranți, iudaismul și elenismul coexistând pașnic. În urma războiului dintre Egipt și Siria, Iudeea a fost anexată Siriei.

 

8. Epoca Siriană (198-165 Î.H.)

 

La anul 168 Î.H. un puternic conflict între eleniști (greci) și evrei a dus la declanșarea unei asupriri deosebite asupra evreilor din partea Siriei, privind distrugerea credinței iudaice, dintre toate tradițile permțându-le numai aceea a circumciziei (tăiere împrejur).

 

9. Epoca Macabeilor (165-631 Î.H.)

 

Sub conducerea preotului Matatia și a celor 5 fii ai săi, s-au revoltat împotriva sirienilor din cauză că se impuneau obiceiuri păgâne. Li s-au alăturat mii de evrei revoltați. După moartea preotului Matatia și a doi fii ai săi ceilalți 3 fii au luat din nou Ierusalimul (la 165 Î.H.) şi au curățat templul și au restaurat cultul iudaic. Deși revolta față de sirieni a continuat, poporul evreu a obtinut independenţa.

 

10. Epoca Romană (63 Î.H.- 334 D.H.)

 

Independența evreilor s-a încheiat în anul 63 înainte de Hristos când romanii sub conducerea împaratului Pompei, au cucerit Ierusalimul.

 

11. Epoca Bizantină (324 D.H.-638 D.H.)

 

După convertirea împăratului bizantin Constantin cel Mare și liberalizarea creștinismului, anul 335 D.H. pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avânt. Mama împăratului Constantin, împărăteasa Elena, descoperă în Ierusalim, Locul Crucii pe care a fost răstignit Hristos. Între 325 și 338 D.H. au fost construite foarte importante edificii. Biserica Nașterii în Betleem, cea după Muntele Măslinilor și Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Biserica ca instituție capătă o mare putere, dar rele obiceiuri nu s-au eradicat. Această epoca a durat din 324 până în 638 D.H.

 

12. Epoca Arabă (638-1099 D.H.)

 

În anul 638 armata arabă condusă de califul Omar a cucerit Ierusalimul dar nu cu vărsare de sânge. Numărul mare de mozaicuri din perioada ocupației arabe reprezintă o confirmare a continuității creștine și a toleranței poporului islamic.

 

13. Epoca Mamelucilor (1260-1516 D.H.)

 

Un strateg iscusit, cu ajutorul mamelucilor, întemeiază în Egipt dinastia mamelucilor. După confruntarea cu cruciații de la 1291, înving pe cruciați și instaurează regimul musulman în Țara Sfântă. Se interzice intrarea călugărilor creștini, dar este permisă întoarcerea evreilor din exil.

 

14.Epoca Otomană (1516-1917 D.H.)

 

Dominația mamelucilor a luat sfârșit o dată cu cucerirea otomană a Palestinei (fostul stat Iudeu). Succesorul sultanului Suleiman, sultanul Suleiman Magnificul a ordonat refacerea zidurilor vechii cetăți a Ierusalimului și părțile acestora. Stăpânirea otomană a Locurilor Sfinte a avut o atitudine variată, influențată de relațiile diplomatice cu marile puteri creștine europene.

 

15. Epoca Britanică (1917-1948 D.H.)

 

În al Doilea Război Mondial evreii sioniști au avut un mare rol în reușita războiului prin atragerea în război a Statelor Unite, consecința fiind înfrângerea Germaniei fasciste. Mandatul britanic pentru Palestina a fost o importanță legală pentru administrarea Palestinei. Mandatul permitea Agenției Evreilor să supravegheze emigrarea evreilor în Palestina și să achiziționeze terenuri de la arabi. Datorită marelui conflict mondial, nenumărați evrei s-au îndreptat spre Palestina datorită prigoanei naziste, care nu a iertat atragerea Statelor Unite în războiul mondial, între anii 1939-1945 naziști au exterminat în lagăre 6 milioane de evrei. În 1947 comitetul special al Națiunilor Unite pentru Palestina, recomandă împărțirea Palestinei și înființarea a două state - unul arab și unul evreiesc, iar Ierusalimul să fie administrat de Națiunile Unite.
Fondarea Statului Israel la 14 mai 1948, ultimele forțe britanice au părăsit Israelul și agenția evreilor sioniști condusă de David Ben Gurion a declarat înființarea Statului Israel, el devenind sub administrarea Statelor Unite și URSS care au recunoscut Statul Israel.
Deci pelerinul când vine la Locurile Sfinte va parcurge 2 state Palestina și Israel. Scopul vizitei unui pelerin în Țara Sfântă nu este de a căuta răspunsuri la existența celor 2 state ci atenția lui se va focaliza pe parcurgerea itinerarului de pelerinaj.
Centrul spiritual al călătoriei noastre va fi Sfântul Mormânt, în jurul căruia graviteză toate celelalte obiective cu semnificații sfinte. Este momentul să precizăm că sunt pomenite ca obiective ale pelerinajului peste 25 de biserici și sanctuare construite pe urmele pașilor lui Iisus, au fost după perioada vieții lui Iisus, dărmate și reconstruite de cel puțin 4 ori. Cu ocazia invazilor popoarelor barbare (păgâne) erau distruse și popoarele creștine le-au reconstruit, în
marea lor majoritate sunt opere ale arhirecților din secolele 18, 19 și în special 20. Despre Sfântul Mormânt respectând cronologia etapelor din viața lui Iisus o să vorbesc la momentul ultimelor 7 zile din viața Sa. Aș începe cu orașul Haifa care este al treilea oraș ca mărime din Israel și unul din cele două porturi comerciale alături de Ashdod. În afară de rolul comercial Haifa are și importanță spirituală în care se manifestă credința bahai, o credință monoteistă specifică zonei Haifa, singura din lume cu conotați specific, referitor la interpretarea vieții, necrezând în reîncarnare. Nu mai puțin importantă este și Biserica Stela Maris din Haifa. Se spune că prooroci mincinoși erau foarte mulți iar persoane cu credință în Dumnezeu era numai Ilie. Atunci pentru a se vădi adevărata credință a propus să pună jertfele(câte un vițel) Ilie și cei cu credință în Baal, pe lemne, dar să nu le dea foc, Ilie chemând numele Dumnezeului său și la care se va aprinde jertfelnicul, acela crede în Dumnezeul cel adevărat și așa s-a întâmplat, focul a coboât aprinzând jerfetnicul lui Ilie. Aceasta s-a întâmplat în vremea regelui Ahab (820-852 Î.H.). Se crede că Ilie a urcat la cer și va veni înainte mergător la a doua venire a lui Hristos.

 

Principalele obiective ale pelerinajului

NAZARET- Orașul copilăriei Mântuitorului. Este orașul sfânt în care Fecioara Maria a primit vestea sfintei maternități. Perioada de strălucire este dată și de faptul că a fost sediu episcopal și principalul sediu de administrare a Galileei. Ulterior, datorită epocii otomane ( 1516-1917 D.H.) a dus la distrugerea strălucirii orașului fiind ocupat de multe popoare venetice, fiecare cu religia, limba și cultura ei, fărâmițând forma orașului. Îi dă strălucire grandioasa bazilică a Bunei Vestiri impresionantă ca proporții arhitectonice și valoroase părți artistice. Bazilica își pune amprenta pe peisajele orașului cu o cupolă modernă pusă pe un tambur poligonal cu o logie deasupra căreia se ridică acoperișul piramidal încoronat de un accesoriu în formă de lanternă deasupra căreia se înalță simbolul crucii. Aceasta a fost construită in anul 1969 după un arhitect italian. Pe locul construcţiei au fost începând cu anul 1536 şi până în 1935 nu mai puţin de 5 biserici. Alături de monumentala biserică, amintită mai sunt în Nazaret și Biserica Sfântul Iosif și Biserica Sfantului Arhanghel Gavril, bine vestitorul, precum și fântâna Sfintei Fecioare. Alipit Ierusalimului este orășelul Ein Karem cu edificul cel mai important Biserica Sfântul Ioan Botezătorul și grota lui Benedictus considerată a fi locul nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Mai este și Biserica Sfintei Vizite reprezentând locul întâlniri dintre Maica Domnului și Elisabeta (mama Sfântului Ioan Botezătorul).

Urmează Betleem cu bazilica Sfintei Naşteri și Sfânta Iesle. Bazilica Sfintei Nașteri a lui Hristos cu o stea de argint luminată de 15 candele argintate care semnifică diferitele naționalități creștine. Altarul Sfintei Iesle este locul în care a fost așezat Pruncul Iisus după naștere și care se spune că a fost găsită de Împărăteasa Elena și a fost înlocuită cu o iesle de argint. În fața altarului ieslei se află altarul regilor magi, așezat în locul în care aceștia au adus omagiu cu daruri minunate fiului lui Dumnezeu. Alăturată este și Biserica Sfintei înțeleptei Ecaterina. În ținutul Betleem erau păstori cu multe turme de oi. Și iată, îngherul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și păstorii s-au înfricoșat cu frică mare, dar îngerul Domnului le-a zis: Nu vă temeți, că iată vă bine vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuior, Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: veți gasi un prunc înfășat, în iesle. Sanctuarul păstorilor așa cum apare el astăzi este un edificiu modern arhitectural proiectat de un italian în 1950.
Nu departe de Betleem este fortul lui Irod cel Mare. După ce magi au plecat de la Irod pe alte trasee, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif zicand: Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Sa, fugi în Egipt și stai acolo până îți voi spune eu, fiindcă Irod caută Pruncul ca să-L ucidă.

Botezul lui Iisus. Râul Iordanului alunecând din vârfurile înzăpezite ale Muntelui Hermon, parcurge cam 120 de kilometri într-un curs foarte sinuos. Importanța lui nu este economică, ci extraordinar de mare importanță religioasă. Între malurile acestui râu a predicat Sfântul Ioan Botezătorul și cum se spune a fost botezat Domnul Hristos. Centrul de Botez a fost construit de membri Kibutzului din apropriere pentru a primi numeroși pelerini. În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan însă el îl oprea zicând: Eu am trebuință sa fiu botezat de Tine și Tu vi la mine? și răspunzând Iisus a zis către el: Lasă acum, ca asa se cuvine noua să împlinim. Atunci L-a lăsat.

 

Pustiul Iudeei (Palestinei). Acesta se întinde de la sud la est, de la Ierusalim pana la malul Marii Moarte. Această zonă are o deosebită încărcătură religioasă reamintind episoade din viata Lui Iisus si a lui Ioan Botezătorul. Pustiul este format din coline pietroase, aride, săpate de depresiuni adânci și cu creste neregulate, semn al proceselor de eroziune. Acest peisaj aproape selenar, merită să fie cunoscut. Într-o oază luxiuriantă a respectivului peisaj cu palmieri și numeroși pomi fructiferi, se află orașul Ierihon. După săpături arheologice se estimează că orasul are o vârstă de aproape 10 mi de ani, fiind cel mai vechi oraș din lume, populat fără întrerupere de diferinte nații. Orașul biblic al Ierihonului, citat de mai multe ori în scrierile sacre, este mai mult cunoscut datorită episodului povestit în cartea lui Josua Iosua, atunci când poporul evreu i-a dărmat zidurile cu furie, după ce timp de 7 zile sunase trâmbița preoților.

Muntele Ispitelor aspru și golaș, domină orașului Ierihon și valea Iordanului.

 

Muntele Postului derivă de la postul de 40 de zile și 40 de nopți ținut de Iisus și pomenit de Sfânta Evanghelie după ce a primit botezul Sfântului Ioan. Episodul din Muntele Ispitelor este descris de evanghelistul Matei. Atunci Iisus a fost dus de duhul în pustiu ca să fie ispitit de către diavol. După ce a postit, la urmă a flămânzit. Ispititorul I-a zis: De ești fiul lui Dumnezeu zi pietrelor să se prefacă în pâini. Iisus răspunse: Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
Din nou diavolul L-a dus pe Iisus pe altă înălțime a muntelui și i-a zis: Toate Ți le voi da Ție dacă te vei închina mie. Atunci Iisus a zis: Piei satano căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești. O grotă transformată în capelă indică locul în care Iisus a postit 40 de zile și 40 de nopți.

Nunta din Cana Galileei, la care a fost invitat și Iisus cu mama Sa și cu ucenici Săi. Sfârșindu-se vinul Iisus a făcut prima minune din viața Sa pământeană, a transformat apa în vin. Viața în Cana este pașnică, numeroși străini, creștini și musulmani trăind în armonie.

 

Capernaum, a fost un oraș prosper în care Iisus a ținut predici și a făcut minuni. Una dintre minuni a fost învierea fiicei mai marelui Sinagogii, dar populația tot nu s-a convertit, motiv pentru care orașul a fost anatemizat (blestemat).
În Capernaum se presupune, că a fost și casa Sfântului Apostol Petru. Locul situat în imediata apropriere de locul Tiberiadei, la poalele Muntelui Fericirilor a făcut o altă mare minune. La Predica de pe Munte, făcându-se seară, ucenicii lui Hristos au cerut ca mulțimile să fie lăsate să meargă să mănânce. Dar Iisus le-a zis să le dea ei să mănânce. Ucenicii au spus ca nu au decât 5 pâini și 2 pești. Atunci Iisus a zis: Aduceți-le la Mine. Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă a luat cele 5 pâini si cei 2 peşti și privind la Cer a binecuvântat şi frângând a dat ucenicilor pâinile şi peştii,  iar ucenicii au dat mulțimilor. Mulțimile au mâncat și s-au săturat și au strâns rămășițele de firimituri în 12 coșuri pline, iar cei ce mâncaseră erau ca la 5000 de bărbaţi plus femei şi copii. Este una dintre cele mai cunoscute minuni ale lui Hristos.
Biserica Înmulțiri Pâinilor excelează prin valorile cromatice și prin rafinata execuției, a detaliilor decorative precum animale și plante specifice locului. Dar cel mai valoros este mozaicul cu cele 5 pâini și 2 pești. Sub altarul cel mare se află o piatră care amintește de locul marii minuni. Tot la Marea Tiberiadei Iisus S-a arătat pentru a treia oară Ucenicilor Săi, întrebând-l pe Petru, fiul lui Iona: Mă iubesti? Petru răspunzând: Doamne, Tu stii că te iubesc.

Muntele Tabor - Schimbarea la Față. Iisus a luat pe Petru, Iacov și pe Ioan și s-au urcat pe Tabor și S-a schimbat la față, strălucind ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată Moise și Ilie s-au arătat lor vorbind cu Iisus. Aici este si basilica Schimbarea la Față. Cripta păstrează elemente arhitectonice din perioada cuprinsă între epoca bizantină (324 D.H.- 638 D.H.) și cruciade (1099 D.H-1260 D.H.)

 

Betania - Biserica lui Lazăr contruită pe o grotă în interiorul căreia se vede mormântul lui Lazăr şi învierea lui Lazăr dupa 4 zile de la deces. Este încă una din marile minuni săvârșite de Hristos în Țara Sfântă.

Ierusalim între intrarea triumfală a lui Hristos și calvarul răstignirii. A doua zi mulțimea care venea la sărbătoare a luat ramuri de finic și strigau: OSANA bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israel. Ierusalim, este un concept de pace și universalitate, care depășește naționalismul, disputele etnice, credințele religioase și barierele politice. Orașul care a cunoscut epilogul pământean a epoci istorice a lui Hristos, este unul din polii marilor religii universale.
Ierusalim, e o așezare frumoasă, de pe munții Iudeii, locul Patimilor și al Răstignirii lui Iisus, este orașul păcii, în ciuda jafurilor și invazilor barbare suportate de-a lungul istoriei, este Orașul Sfânt.

 

Biserica Sfânta Ana și Scăldătoarea Oilor Vitezda. Biserica construită pe locul unde ar fi fost casa familiei Ioachim şi Ana, părinții Sfintei Fecioare și locul în care s-ar fi născut Fecioara. În apropriere era un târg de animale, iar animalele destinate sacrificării în oraș erau spălate în scăldătoarea oilor. Aici Iisus a făcut minunea vindecării slabănogului pomenit de Sfânta Evanghelie după Ioan. De asemeni, când Iisus a făcut minunea cu orbul din naștere, după ce a făcut tină și i-a uns ochii, l-a îndemnat să meargă la Siloam să se spele, după care spălare orbul a văzut.

 

Cina cea de taina. Locul sacru în traducere creștină este considerat acela în care s-a desfăşurat Cina cea de Taină în timpul căreia Iisus a instituit Taina Sfintei împărtășanii (Euharistia). Dupa 7 săptămâni în aceelași loc Sfântul Duh s-a arătat mulțimii și apostolilor în timpul Rusalilor.

Grădina Ghetsimani din Ierusalim. Este încă unul din locurile sacre cele mai dragi pentru tradiția creștină. Faptul că și în present Grădina este plină de măslini seculari contorsionați, a alimentat convingerea că aceștia sunt chiar măslinii martori ai ultimei nopți a lui Iisus Hristos înainte de a fi prins. Ghetsimani - ocupă un loc important în pericopa evanghelică, din moment ce Iisus își petrece aici ultima noapte înainte de prindere, rugându-Se cu teamă de moarte, zicând către ucenicii Săi: Ședeți aici până ce Mă voi ruga. Tot în Ierusalim este construită Biserica Națiunilor (1919-1924) urmare a finanțări edificiului de mai multe țări. În structură există pietre, stânci pe care a stat Iisus și s-a rugat în ultima noapte.
Există o piatră pe care este înscripționată rugăciunea (Tatăl nostru) printre care este și în limba română.
În biserică există un mozaic numit Agonia lui Hristos, consolat pentru ce va urma de un înger.
În absidă există și mozaicurile Sărutului lui Iuda și Prinderea lui Iisus.
Pentru orice creștin care frecventează Biserica, și participă la Sfintele slujbe din Saptămâna Patimilor cunoaște elementele judecăți lui Iisus. În finalul judecăți Iisus este condamnat la moarte prin crucificare și mulțimea învrășbită pornește calvarul lui Iisus pe drumul crucii (Via Dolorosa).
Este drumul urmat de Iisus cu crucea pe umeri de la Pretoriu până la Golgota unde a fost crucificat. Drumul are 14 popasuri, la fiecare dintre acestea s-au ridicat mici altare în cinstea pătimirilor lui Hristos.

Sfântul mormânt. Biserica actuală a Sfântului Mormânt are două porțiuni (Golgota, locul răstigniri și Mormântul lui Iisus), unde a fost înmormântat Iisus a fost o grădină în care era săpat într-o stâncă un mormânt nefolosit. Acolo, Iosif din Arimateea care nu participase la acținile Răstigniri a cerut acordul de la Pilat să-L coboare de pe cruce și înfăşurându-L într-o pânză de in, L-a înmorântat în mormântul nou. Biserica Sfântului Mormânt a fost construită în vremea lui Constantin cel Mare (326-335 D.H.) și a fost demolată odată cu toate bisericile Locurilor Sfinte de către hoardele persane la anul 614 D.H.
Ca și celelalte biserici, această biserică a fost construită şi dărmată de mai multe ori. Ultima dată a fost reconstruită la 1099 de către cruciați, a fost finalizată abia după 50 de ani, la 1149, care Biserică ființează și în zilele noastre, iar pelerinii intră și se închină la Golgota Răstignirii și la Sfântul Mormânt.

 

 

De la anul 1852, Biserica Sfântului Mormânt este împărțită de șase comunități creștine: ortodocși, greci, latini, armeni, sirieni, copți și etiopieni, fiecare cu propriul spațiu liturghic. Dea lungul istoriei Locurile Sfinte, popoarele creștine, în semn de prețuire a locurilor prin care a pășit și trăit Iisus a manifestat o adâncă venerație, construind sfinte locașuri în care să-și manifeste dragostea față de fiul lui Dumnezeu și să eternizeze memoria evenimentelor din vremea vieți pământene a Mântuitorului.

 

Ca ultim eveniment amintim de capela Înălțării lui Iisus care a avut aceași soartă de a lungul istoriei, devastare si reconstrucţie ca toate bisericile din Israel. Construcția ultimă care este în stil pur islamic, în interior, pe o stâncă se poate vedea amprenta unui picior pe care tradiția creștină o cinsideră a fi cea lăsată de piciorul lui Iisus în actul înălțării la Cer.
Autorul dorește ca aceste înscrisuri să se constituie într-o invitație pentru fiecare creștin, să fie binecuvântat să viziteze locurile sfinte ca un eveniment de cea mai importantă realizare din viața sa.

 

P.S. Ca o surpriză extrapelerinaj ghidul nostru P C Gabriel Roman împreună cu gazdele din Galileea, ne-au facut o placută surpriză, organizând o croazieră pe Marea Galileei, s-a oprit vasul, s-a arborat steagul dragei România şi s-a intonat imnul nostru national – Deşteaptă-te române. Apoi s-a arborat steagul Israelului, s-a intonat imnul Ţării Sfinte, gazda, precizând că respectivul imn a fost compus la Iaşi în România. A urmat momente de bună dispoziţie, cu muzică şi dans. Am foarte mulţumit gazdelor pentru plăcuta surpriză. Tot o surpriză am considerat-o şi deosebita atenţie faţă de grupul pelerinilor, care a fost cazat in Palestina la hotel de 5 stele, cu servicii tot de 5 stele. (Autorul)

 

	Mergi la pagina de început "Ion Anton"